Gaudeamus

Dac-ar fi...
Dac-ar fi într-o zi să-mi aleg alt destin,
Să nu duc copilaşii de mână,
Ar fi lumea mai tristă, cu amar de pelin
Şi cu gust amărui de ţărână.
Dac-ar fi să nu am ochişorii zglobii
Care-mi mângâie ora de floare,
M-aş preface-ntr-o stâncă, o statuie aş fi,
M-aş topi după şcoala-mi de soare.
Şi de-ar fi să-mi dea munţii şi-orizontul întreg,
Doar să las dăscălia deoparte,
N-aş putea curcubeul din cer să-l culeg,
Neîmplinită găsi-mă-va soarta.
Este viaţa-mi de om răsădită-n grădini
Tăinuite în suflete-alese,
E un cântec de dor, tămâiat cu lumini
Din priviri inocente culese.
Şi când fi-va să plec cu destinu-mi întreg
Către lumea de praf şi ţărână,
S-a aprinde tăcut către limpede cer
Facla mea de mister şi Lumină.

(Rodica Gavrilița)